De multe ori m-am aflat în anumite situații în care am avut un răspuns mai vulcanic decât o cerea situația. Apoi, stând și gândindu-mă la ce s-a întâmpla, am realizat faptul că acea reacție putea fi cu totul alt comportament, toată dinamica având un altfel de final. Mi-a luat ceva timp să conștientizez faptul că ceea ce mă irita în momentul în care situația-stimul s-a întâmplat era mult mai profund decât voiam eu să cred. Cu alte cuvinte, mă amăgeam singură, iar găsirea unor surse externe de proiectare (a unor sentimente) e mai ușor și consumă mult mai puțină energie.
Ce înțeleg eu prin reacție în acest context?
Reacție= comportament agresiv (fie fizic, fie verbal), impulsivitate, agitație motorie, limbaj vulgar, țipete, certuri, „bosumflări”, tăcere, sau alte comportamente vulcanice neașteptate.
Am ales să pornesc discuția de la această fotografie.
Pe scurt: comportamentele noastre sunt ghidate de ceea ce avem nerezolvat cu noi înșine.
Nemulțumirea de propria viață/persoană,
Eșecurile repetate,
Abuzurile (fizice/psihice/sexuale)
Auzirea repetitivă a anumitor afirmații („ești prost!”, „nici nu ști să mănânci!” , „ești bătut în cap?!”, etc.)
Stima de sine scăzută
Confuzie/ dezorientare
Neacceptarea altor opinii/ criticii
Frica
Anxietate
Dependențe (alimentare, de substanțe, de gadgeturi, de jocuri de noroc, etc.)
Depresie
Personalitate
În spatele reacțiilor „ieșite din comun”, după cum se poate vedea, pot sta multe. Poveștile de viață pot fi diverse, deci și cauzele pot fi diferite de la o persoană la alta, dar pentru a arăta ceea ce vreau să spun într-un mod cât mai simplu, am ales câteva exemple reprezentative.
Oare chiar nu mai avem timp pentru a-l asculta pe celălalt și pentru a răspunde corespunzător. De multe ori am susținut faptul că a auzi și a asculta pe cineva sunt două lucruri diferite. Auzim bârfe, auzim zgomote de fundal, auzim cum bâzâie albina, auzim cum pornește motorul mașinii.
De exemplu: -„Mașina de spălat este gata, te rog să scoți hainele din ea”,
- „ Imediat”
Și trec zeci de minute iar ceea ce ar fi trebuit făcut a și fost uitat.
Așadar, a auzit spunându-se ceva, dar nu am acordat atenție pentru a fi decodificat mesajul „sunetelor” auzite.
Atunci când ascultăm, acordăm atenție persoanei din fața noastră, în întregime. Înțelegem ceea ce ni se transmite (verbal, non-verbal, emoțional), putem afla răspunsul la ceea ce am putea reacționa- atunci când nu ascultăm.
Un moment de reflectare asupra propriilor reacții poate fi primul pas spre a descoperi ce se află în spatele reacției. Pentru a clarifica un aspect: este normal ca în anumite momente să fie potrivită o reacție instinctuală, se poate întâmpla într-o zi mai aglomerată și să se acumuleze multă tensiune, iar reacția să fie pe măsură. Devine o problemă atunci când aceste reacții „vulcanice” apar în mai multe planuri ale vieții și persistă pe o perioadă semnificativă de timp.
Ia-ți timp pentru a reflecta
Identifică ceea ce te deranjează
Ce gânduri îți trec prin minte în toate aceste situații
Ce simți în corp
Exersează ascultarea activă (atât a celeilalte persoane, cât și a propriei persoane)
Spune ceea ce te deranjează într-un mod asertiv (M-a deranjat comportamentul ....., Când ai supus ....m-am simțit...., dacă nu ești sigură/sigur că ai înțeles ce s-a întâmplat, întreabă/ cere clarificări).
Câteva cuvinte cheie din ceea ce am vrut să transmit aici:
Reacție, răspuns, ascultare, asertivitate, timp de reflecție.
Iar dacă toate aceste sugestii nu sunt suficiente sau acest tip de comportament persistă sau se înrăutățește apelează la un specialist.
Cu drag,
FDG